Doar o imbratisare e de ajuns si te napadesc amintirile , te invaluie cu parfumul lor vechi,dar minunat,iti gadila mintea prea rigida de atat de mult prezent.
Un zambet e menit sa-ti trezeasca simturi de mult adormite intr-o cutie veche si parasita.
Atingerea...atingerea e panglica ce infrumuseteaza cadoul,e panglica aceea rosie,prinsa intr-o minunata funda mare ce face ca totul sa para fabulos.
Si-ti fuge prezentul de sub picioare si iti dispare viitorul intr-o ceata deasa si enervanta. Pentru ca el,trecutul tau,sta in fata usii tale,iar tu il privesti cu un suras pe care uitasei ca il ai .
Atat de mult ai dorit sa treaca ziua de ieri....si esti atat de recunoscator ca ti s-a dat inapoi o ora din ea. Te face sa te simti iar om,te face sa ai simturi ascutite cu care poti vana viata,pe care o asezi ca trofeu pe peretele existentei tale.
Prezentul e impietrire,dar el,trecutul,palpita de viata,de zambete,de senin. El,trecutul asezat in pragul usii tale iti da putere pentru tipul ce iti face ambiguu cu mana din fereastra-viitorul.
Ce pot face ca prezentul sa bata maine la usa mea ,imbatranit,dar surazator , puternic si intelept??? Sa-l pastrez in cutia cu buchete de ganduri si,din cand in cand sa iau cate o petala care sa-mi aminteasca cine sunt,de unde vin si ce zambet minunat pot avea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu