Scrisoarea lunii Decembrie către copii
Dragi copii,
Eu sunt luna
Decembrie,ultima lună din an.Poate vă întrebaţi de ce mă aflu aici ?!
Ei bine,am venit de sus
,de la munte,într-o zi friguroasă...M-am îmbrăcat în straie frumoase,albe şi
lungi ,cu dantelă de promoroacă şi mi-am pus podoabe de gheaţă sclipitoare. Iar la pălărie mi-am cusut o stea
de la Răsărit, cea mai luminoasă stea.
Şi aşa îmbrăcată de
sărbătoare şi însoţită de doi buni prieteni darnici,cu bărbi cărunte şi magice,m-am
strecurat printre voi ca să va ofer :dans cu fulgii de nea,râsete cu bulgării
de zăpadă,trânte la săniuş,cântece în ghetuţe şi dorinţe împlinite sub bradul
de Crăciun. Şi vacanţă...
În schimb,eu vă cer un
partener de dans : un om de zăpadă,din trei bulgări mari şi rotunzi,cu ochi
negri de cărbune şi un fular mare care să fluture în timpul dansului. În
privinţa muzicii,nu vă faceţi griji – ne va cânta orchestra fulgilor de
nea,dirijată de Maestrul Ger.
Trebuie să închei scrisoarea
; mi-au îngheţat mâinile deoarece mi-am uitat mănuşile la sora mea,Noiembrie.
Dar voi,dragi copii,să
fiţi cuminţi şi veseli ! Şi nu uitaţi să recitaţi frumos poezii pentru cei doi
prieteni ai mei! Şi să zâmbiţi !
Cu drag,
Decembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu