Despre cartea ,,O poveste cu Horatiu" ,de Doina Papp
Am inceput sa citesc aceasta carte din simplul motiv ca am
primit-o ca premiu de la autentici.ro. Initial,doar am rasfoit-o cam din zece
in zece pagini,dar parca nu prindeam esenta. Nu era tocmai genul meu de carte (
de parca exista un gen).
La un moment dat,m-am oprit printre ultimele pagini
,la panseurile a la Horatiu. Si am citit ca ,,boemia actuala este aproape
inexistenta. Ea a fost ingropata in interesul zilei de maine.Pragmatismul
refuza starea de boemie.” Si eu sufar din cauza monstrului pragmatic ce-mi
ucide pornirile boeme. Si uite asa m-am indragostit de Horatiu si am inceput sa
ma intreb de ce naiba nu merg la teatru. De ce nu stiam ca omul asta nu e doar
un actor cu ochelari rotunzi,pe care il vad pe afise cand merg catre treburile
mele pragmatice?! De ce nu stiam ca omul asta e un OM atat de profund si atat
de …pe placul meu,incat daca nu eram foarte maritata,m-as fi indragostit pe loc
de el. Imi plac OAMENII.
Lasand povestile siropoase deoparte,voi incheia cu doua propozitii referitoare la
actorul ,regizorul,caricaturistul,OMUL Horatiu Malaele : ,,Stie sa incalzeasca
grotescul cu lirism”. ,,Horatiu Malaele
e o garantie ca teatrul nu degenereaza
odata cu lumea.”
Multumesc pentru aceasta carte si multumesc copilariei mele pline de carti !
,,Copilaria,cadoul pe care ni-l face Viata pentru ce vom avea de indurat." ( H.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu