Suntem mereu dezamagiti
de oameni ce ne resping
sau nu ne asculta
si isi astupa urechile cand plangem
ori ne intorc spatele
cand cadem...
de oameni care mint
sau care lovesc perfid,
ori ne tradeaza amar,
de cei ce rad de noi
cand avem atat de mult nevoie de ajutor,
de cei ce privesc incruntati
cand avem nevoie de un zambet,
de cei ce ne mototolesc sufletul
si apoi il arunca in cosul de gunoi
fara a ne intreba daca mai avem nevoie de el.
Suntem dezamagiti de prea mult frig
sau prea multa caldura
ori de prea multe ploi,
niciodata multumiti...
Suntem dezamagiti de trecutul trist
sau de prezentul greu
ori de viitorul incert,
de parintii nostri ca nu ne-au oferit mai mult,
de copiii nostri care nu pot mai mult,
de Dumnezeu ca nu ne ofera totul pe tava.
Suntem dezamagiti
chiar si de noi:
de ceea ce gandim,
de ceea ce simtim,
de ceea ce dorim,
de ceea ce visam...
Suntem mereu dezamagiti
sau avem mereu asteptari prea mari?
sau nu mai stim sa ne mai bucuram de lucruri simple?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu