Despre uitare

,,Am si eu o speranta : speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta,nu e disperare?''
                              Emil Cioran














Am uitat
sa zambim,sa radem,sa glumim
sa cantam,sa citim,sa ne rugam,
sa fim umani,sa daruim,
am uitat sa visam,sa speram,
sa nazuim spre culmi.
am uitat sa fim sinceri,sa fim corecti,
sa fim copii,sa ne jucam,
am uitat sa (ne) privim,sa (ne)ascultam,
am uitat de copii,de parinti,de dragii bunici,
de Cel de Sus,
am uitat sa-i pomenim pe cei trecuti in nefiinta,
sa iubim,
sa fim sanatosi,
sa-i imbratisam pe cei dragi,
sa spunem ,,Noapte buna!''
sa spunem ,,Buna dimineata!''
sa spunem,,Te iubesc!''
sa spunem,,Iarta-ma!'',
sa iertam cu adevarat,
am uitat sa uitam intamplari urate,dureri,chinuri,
si sa mergem mai departe...
am uitat sa ne relaxam,
am uitat de sufletul nostru,de mintea noastra
am uitat de noi.


Viata ne alearga cu biciul in mana,facandu-ne sa fugim cu disperare in cautare de bani .
Tine haturile strans si dureros,iar noi,umili supusi ,uitam  de ceea ce este mai important.
Dar ce este mai important?! - Nu-mi amintesc!