Scrisoarea unui copil de 30 de ani

Catre prieteni                              Iata-ma si la 30 de ani! Nici nu imi vine sa cred ca este asa. Ma simt ca la 20 si arat ca la 25! Mai jos voi exemplifica prin poze si peripetii J!

In perioada 8-12 iunie am avut concediu si am fost in locurile copilariei, unde m-au coplesit emotiile de cand eram mica. Am revazut casa strabunicilor in care petreceam majoritatea vacantelor de vara si ulitele satului pe care le strabateam cu mamaia sau cu bunicul (care era, de fapt, strabunicul J). Am fost la biserica in care mergeam duminica, dupa ce in prealabil facem baie la copaie, cu apa incalzita la soare.

Cand am vazut fantana, din care scoteam apa pe care o aduceam cu o galetusa mica, pas, pas, catre casa, m-am bucurat si am si facut o poza, mandra, nevoie mare, de data asta cu galeata … goala J!

M-am imbata cu mirosul specific de tara, de iarba si BALEGA, care imi place foarte mult J. Am ascultat iar ciripitul pasarelelor ziua,  zarva  cocosului si a gainilor dimineata si am admirat randunele si graurii (cred ca erau grauri).

Pe drum carute din cand in cand imi faceau in ciuda, mi-as fi dorit atat de mult sa alerg iar dupa ele, sa ma prind de coada vreuneia si sa ma mai ia la rost vreun taran ca de ce urc nepoftita. Am apucat totusi sa-mi fac “damblaua” pe o portiune micuta de ulita cu un domn binevoitor care m-a luat in caruta, fara sa mai fie nevoie sa ma prind de caruta ca strengarita, cum facem cand eram mica.

Apoi primirea calda si nemaipomenita a rudelor mi-a uns sufletul, astfel incat nostalgia care ma cuprinsese la revederea locurilor copilariei s-a diminuat si a fost ulterior inlocuita de euforia prezentului. Am fost incojurati numai de oameni veseli si buni la suflet, care ne-au primit ca pe niste musafiri importanti. Danut nu este neaparat fan tara, dar aici s-a simtit foarte bine si a zis ca vrea sa mai revenim, fapt care m-a bucurat mult. Am avut parte de mai multe surprize din partea lor, doua mi-au mers la suflet cel mai tare. Mi s-a cantat “La multi ani!” pe voci si cu acompaniament de chitara si apoi inca un “La multi ani!” special, cantat de cei 6 copilasi cuminti ai matusii mele J dragi. Cat de frumos este sa auzi asa glasuri cristaline nici nu mi-as fi inchipuit. Acum insa stiu J!

Drumetia la padurea cu “ciuperci partoase” cum le numea verisoara mea mica, de cativa anisori, apoi drumul la schitul de maici si la stupii de albine mi-au incarcat bateriile pentru o lunga perioada de timp de acum incolo.

Si ca o cireasa de pe tort, nu ca nu as fi avut parte si de cirese (a se vedea pozele) mi-am facut o burta de dude, una de capsuni si doua si jumatate de cirese BIO, direct din pom, culese de manuta mea J!

Euforia majora a fost in ultima zi de sedere, cand am facut efortul rar intalnit la mine, de a ma trezi cu noaptea in cap pentru… a suge direct de la o caprita blanda si frumoasa, un laptic caldut si savuros J, ca pe vremuri, cand mai eram si raioasa pe deasupra:))!!!

De nunta verisoarei mele cu care am copilarit si am facut o gramada de  prostii (de la pusul nisipului si a paienjenilor in pantofii lui Tusica, pana la pisu de pe rama geamului ce dadea in gradina dinspre strada J), nici nu mai are rost sa mai scriu. Pozele vorbesc de la sine, a fost obositor, dar foarte frumos totodata.

Cred ca a fost cea mai frumoasa nunta la care am participat din punct de vedere al dansului traditional. De la mic la mare toti stiau sa danseze populara, hore, batute, samd. Ma uitam cu Danut si ne minunam ca la un spectacol. Am prins insa si o jumatate de vals cu Danut de am simtit ca plutesc si apoi hore la greu, carora, spre rusinea noastra nu le-am prea putut face fata cum trebuia J.

In concluzie, concediu nemaipomenit, nunta pe masura si revenire in Bucuresti cu ploaie torentiala, asa ca sa fie pana la capat cat se poate de boem J!

Cu drag,

Georgi&Danut