Le vedem pe strada,cu un copil sau doi de mana,mergand drepte si hotarate. Drepte pentru a-si
ascunde sufletul garbovit de povara de a fi parinte singur. Si hotarate sa ii
ofere micutului din palma lor un viitor bun.
Se stie ca orice mama atrage dupa sine cuvantul ,,respect’’.
Pentru tot ceea ce face sau nu face ,pentru tot ceea ce spune sau pentru
momentele in care pastreaza tacerea,pentru fiecare zambet afisat sau pentru
fiecare lacrima ascunsa , mamele merita toata stima. Desigur exista si femei care
nasc copii pentru a-i chinui,dar acestea sunt exceptii
pe care le putem considera anomalii,calamitati,greseli sau cum vreti,dar
despre ele nu vom vorbi acum.Randurile de mai sus ar putea parea banale sau
copilaresti ,dar fie ca suntem subiectivi,fie ca privim totul dintr-o maniera
obiectiva,adevarul este unul singur si trebuie sa-l recunoasca fiecare dintre
noi,indiferent de varsta. In
general,consideram ca mama este unul din drepturile noastre de la natura cu
care putem face ce dorim ; o elogiem doar de 8 Martie si in compunerile din
clasele primare. In rest ,exista doar pentru noi si atat.
Din pacate ,din diverse si triste motive,exista si mame care
isi cresc singure pruncii si ,de cele mai multe ori, fac din ei adevarati
oameni. Exista multe cauza ce conduc
prea multe femei la statutul de mama singura :fie sunt divortate sau vaduve,fie un individ nu a vrut sa-si recunoasca
paternitatea sau a facut-o, iar apoi a fugit in noapte,fie tatal este plecat la munca in strainatate sau
locuieste in aceeasi casa,dar e total absent in viata copiilor si lista ar
putea continua. In ciuda oricarei piedici ,aceste femei singure lupta cu viata pentru a-si tine copiii pe calea cea buna.
De cele mai multe ori societatea o acuza pe ea ,femeia,ca a
ajuns in aceasta situatie. Misoginismul e in floare si probabil nu se va ofili
niciodata iar doamnele de la coltul strazii pe care vrei sa le ignori,dar
uneori nu poti,afirma ironic ca ti-ai facut-o cu mana ta. Insa nimeni nu stie
cu adevarat sa citeasca durerea si cauzele
ce fac dintr-o femeie un parinte unic.
Cea care ramane singura cu un copil sau cu mai multi,e nevoita
sa devina femeie si barbat,mama si tata,parintele bun si parintele mai putin
bun. In lipsa unui ajutor serios din partea familiei sau a prietenilor ,devine un fel de superwoman,ce trebuie sa
asigure partea materiala,trebuie sa gateasca ,sa repare ce se strica prin
casa,sa ajute la teme,sa aline dureri,sa stearga lacrimi. Probabil nu va mai
avea timp sa existe,dar va trai prin zambetele si reusitele celui pe care il
are in grija.
O alta problema a mamei singure este si revolta copilului,mereu altfel,in functie
de varsta: problemele bebelusului,mofturile copilului mic,tendintele rebele ale
adolescentului,necazurile lui cand devine adult. Cu mare grija trebuie sa
construiasca acea punte de trecere peste abisul dintre generatii. La toate
acesta se adauga doza de frustrare a
celui crescut doar de mama. Lipsa tatalui lasa urme adanci in gandirea si
comportamentul celui mic,indiferent de varsta,situatie materiala,educatie,etc. Si
tot mama trebuie sa aiba oricand pregatit un raspuns la intrebarea: ,,unde e tata,de ce nu e cu
noi?’’. Pe masura ce timpul trece si
micutul creste,acest raspuns trebuie sa fie cat mai amplu,pentru ca intrebarile
se inmultesc,atrag dupa sine altele mai profunde,iar explicatiile ei trebuie
atent alese pentru a imbina intr-o maniera nedureroasa prezentarea adevarului cu incercarea de a nu rani sufletul celui mic. Copiii cu parinte unic sunt mai
predispusi la depresii in adolescenta ori la maturitate sau mai frustrati decat cei
proveniti din famili normale. Durerea lor se accentueaza indeosebi cand se afla
in colectivitate,unde cei lalti sunt impreuna cu ambii parinti. Si toata
frustrarea se revarsa asupra mamei. Iar ea,mama singura,trebuie sa suporte cu
stoicism si aceasta povara pentru a nu-l indeparta de ea. E o lupta continua
din care nu are voie decat sa iasa invingatoare. O mama ce poate lupta alaturi
de partenerul de viata foloseste doar o parte
din capacitatea cuplului (ce-i drept - partea mai mare),insa mama singura e nevoita
sa foloseasca ea insasi si ,,armele’’ce i-ar fi revenit de drept tatalui.
In concluzie : pentru ca se lupta singure intr-o lume acida
si colturoasa,pentru ca au bataturi in palme deoarece trebuie sa tina strans
fraiele ,iar copilul sa aiba impresia ca ,,nu e legat’’,pentru ca reusesc in ciuda conditiilor grele,sa nu creasca finite superficial,ci oameni cu
caracter ,pentru ca zambesc atunci cand inima lor plange,pentru ca tac atunci
cand vor sa-si urle disperarea,pentru ca se agata de acei ochi nevinovati cand
simt ca se afla pe marginea prapastiei,pentru ca si-ar da viata fara sa
clipeasca pentru cel nascut din pantecele ei,pentru toate cele de mai sus si
pentru multe altele ce ar trebui enumerate
pe sute sau mii de pagini,mamele singure merita respect!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu